S-a născut stăpânul Dorimedon la 4 martie 1961 în satul Petrunea raionul Glodeni în familia lui Teodor şi Daria Cecan. Familia Cecan a educat 9 copii îndreptându-i pe calea bisericească.

 La botez stăpânul Dorimedont a primit numele de Nicolai, în cinstea sfântului ierarh Nicolae. De mic copil el a fost educat în ascultare şi dragoste faţă de Dumnezeu. Evlavie faţă de cele sfinte a primit-o de la tatăl şi bunelul său. După absolvirea şcolii medii din satul natal în 1979, Nicolae a făcut serviciul militar în armata sovietică. Realitatea sovietică nu a fost în stare să-l oprească de la hotărârea de a sluji Domnului.În 1983, primind binecuvântarea părinţilor şi a părintelui său duhovnicesc preotului Pavel Paiul, pe timpul acela paroh la biserica Sfintei Treimi din satul Danu raionul Glodeni, tânărul Nicolae a plecat la seminarul teologic din Moscova pe care la absolvit în 1987. Dorinţa de a se consacra Domnului a crescut şi mai mult în timpul studiilor teologice. În 1986 studentul Nicolae a cerut să fie primit la ascultare în Lavra cuviosului Serghie de la Radonej.

Pe 7 decembrie 1986 ascultătorul Nicolae a fost tuns în monahism, primind numele Dorimedont în cinstea sfântului mucenic Dorimedont (sărbătorit pe 19 septembrie/2 octombrie). În anul 1987 el a fost hirotonit în treapta de ierodiacon la 6 ianuarie în catedrala Adormirii Maicii Domnului di oraşul Vladimir şi de ieromonah la 27 decembrie în catedrala sfântului Teodor Tiron din oraşul Chişinău de către arhiepiscopul, mitropolitul (din 12 mai 1987) Serapion (Fadeev). Tot în acest an a început studiile la Academia Teologică din Moscova, pe care a absolvit-o în anul 1991.

Sărbătoarea milenarului botezului Rusiei a schimbat raportul statului faţă de Biserică. Se începe o nouă etapă în viaţa Bisericii: se înfiinţează noile eparhii, se redeschid mănăstirile şi bisericile, se renovează viaţa duhovnicească. Pentru tânărul ieromonah se deschid perspective imense în activitatea pastorală.În 1990 a fost înfiinţată  catedra din Bender, sufragană eparhiei de Chişinău. Pentru această catedră pe data de 2 septembrie 1990 a fost hirotonit arhimandritul Vichentie (Morari), frate al Lavrei sfântului Serghie. El l-a invitat pe părintele Dorimedont să-l susţină în activitatea sa arhierească. Cu binecuvântarea patriarhului Alexie (Ridigher) ieromonahul Dorimedont a plecat în Moldova, unde a fost numit stareţul mănăstirii Înălţării Domnului Noul-Neamţ. La 18 octombrie 1990 el a fost avansat în treapta de egumen. Pentru activitatea sa sârguincioasă spre binele mănăstirii Noul-Neamţ la 8 ianuarie 1993 episcopul Vichentie l-a avansat în treapta de arhimandrit. În acelaşi an pe 3 iunie în Academia Teologică din Moscova el şi-a apărat lucrarea sa de candidat în teologie: „Mănăstirile şi viaţa monahală din Rusia din sec. XII-XIV”.

Din 1994 părintele Dorimedont primeşte o nouă însărcinare, el devine prorectorul Seminarului Teologic Noul-Neamţ. Reconstrucţia mănăstirii, grija, faţă de seminarul teologic, ocârmuirea credincioşilor n-au rămas neobservate. La 28 noiembrie 1994 în ziua serbării cuviosului Paisie de la Neamţ, mitropolitul Vladimir (Cantarean) i-a acordat dreptul a purta crucea pectorală cu diamante. În anul 1996 a fost decorat cu cea mai înaltă decoraţie ai Bisericii Ortodoxe Române – Crucea Patriarhala. Tot din anul 1996 el devine membru Comisiei Teologice de pe lângă Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse. Apoi la 28 mai 1997 a fost numit preşedinte al Comisiei de formare religioasă şi catehizare din cadrul Mitropoliei Chişinăului şi a întregii Moldova.

La 6 octombrie 1998 patriarhul a Moscovei Alexei II şi Sinodul Bisericii Ruse a decis ca arhimandritul Dorimedont, stareţul mănăstirii Noul-Neamţ să fie episcopul de Edineţ şi Briceni. El a fost hirotonit întru arhiereu la 8 noiembrie 1998 în biserica Epifaniei (Bogoiavlenskii) din Moscova, de către patriarhul Alexie, asistat de către mitropolitul Juvenalie (Poiarkov) de Krutiţa şi Kolomna, mitropolitul al Chişinăului Vladimir (Cantarean), arhiepiscopul Serghei (Fomin) de Solnechnogorsk, arhiepiscopul Arsenie (Epifanov) de Istra, episcopul Evghenie (Reşetnikov) de Vereia, episcopul Aleksei (Frolov) de Orehovo-Zuevo, episcopul Iustinian (Ovcinnicov) de Tiraspol şi Dubăsari şi episcopul Chiril (Naconecinîi) de Bogorodiţk.  În nouă eparhie el î-şi continue activitatea spre binele Bisericii. Sub supravegherea lui se construiesc şi se reconstruiesc mănăstirile, se zidesc şi se restaurează bisericile, se înfiinţează instituţiile de învăţământ teologic. Cu binecuvântarea lui se editează periodica eparhiei, cărţi de slujbă şi de învăţătură teologică.

La 5 octombrie 2006, episcopul Dorimedont, a suferit un grav accident rutier petrecut pe şoseaua Donduşeni-Otaci în drum spre mănăstirea Călărăşeuca. Fiind la spitalul din Chişinău el s-a mărturisit şi s-a împărtăşit cu Sfintele Daruri. Pentru ai salva viaţă episcopul Dorimedont a fost dus la Clinica de Neurochirurgie din Viena (Austria), dar nici specialiştii austrieci n-au putut să-l readucă la viaţă pământească. Episcopul de Viena Ilarion (Alfeev) i-a făcut Sfântul Maslu şi i-a citit rugăciunea la ieşirea sufletului în dimineaţa zilei de 31 decembrie 2006.

La 4 ianuarie 2007 el a fost înmormântat la mănăstirea Noul-Neamţ, loc unde şi-a dus ascultarea de monah şi stareţ timp de 8 ani de zile.

Aşa a trecut la cele veşnice remarcabilului arhiereu al Bisericii Ortodoxe din Moldova. Viaţa şi activitatea episcopului Dorimedont sunt pentru noi un exemplul al trăirii în Hristos, un exemplul de jertfire pentru binele Bisericii. Calea spre mănăstire nu s-a încheiat la Vena, ia la condus în eternitate.

Dumnezeu să-l odihnească pe robul său episcopul Dorimedont în loc de verdeaţă, în loc de odihnă, unde toţi drepţii sălăşluiesc.

articol preluat de pe oficialul sait al manastirii Noul Neamt.