"Bat clopote,bat clopote iar,Te-asteapta trist al tau iubit altar..."
E foarte greu sa crezi ca cel care de-atitea ori ne binecuvinta la
fapte bune, ne mustra cu blindete atunci cind greseam,ne povatuia cu
dragoste in timpul anilor de Seminar, nu mai este printre noi... Caci,
cu durere in suflet,in preajma Sfintelor sarbatori, atunci cind in
vazduhul inmiresmat de tamiie si clinchete de clopotei, flacara care
ne-a luminat si ne-a incalzit cu atita dragoste s-a stins...
Dar nu poti sa uiti un om care a facut parte din sufletul tau, in
privirea caruia ai vazut inflorind dragostea de Dumnezeu si de oameni,
un parinte sub indrumarea caruia noi am crescut duhovniceste. O durere
amarnica ne-a strapuns inimile, insa sintem siguri ca Vladica Dorimedont a
luminat pe multi cu flacara credintei sale si i-a indrumat pe multi pe
calea dreptatii, astfel lumina si caldura facliei ce nu mai arde, s-a
ascuns adinc in sufletele noastre si va ramine acolo vesnic.
RU
